Andrea Glavina
Prominent Istrians



Cronică: Andrei Glavina

[Da Dacoromania, Buletinul "Muzeului limbei române". Condus de Sextil Pușcariu, Profesor la Universitateadin Cluj, Membru al Academei Române. Annul IV. 1924-1926, Partea 2: Etimologii - Articole mărunte - Dări de seamă - Cronică - Raport anual - Indice. Institutul de Arte Grafice "Ardealul (Cluj, 1927), p. 1548-1550.]

In primăvara anului 1925, a murit de ftizie ți încă tânăr, în comuna sa natală Susnievița, Istroromânul Andrei Glavina. Cu el s'a stins unui din puținii apostoli ai românimii de peste hotare, cum și unul din și mai puținii Istroromâni — patru la număr, cf. S. Pușcariu, Studii-istroromâne I, 48 —, care s'a ridicat la o treaptă culturală mai înaltă.

Dintre frații din Istria, Glavina a fost singurul care a avut ocazia să petreacă mai mult timp printre Români și să-și facă studiile în școli românești. El a venit ca bălețandru mai întâiu la lași în anul 1891, fiind adus aici de regretatul Teodor Burada, care intr'una din călătorlile sale în Istria știuse să-i câștige încrederea prin daruri și promisiuni și înduplecându-l astfel să-l urmeze. Cum îmi povesteà mai târziu Glavina insuși, Burada făcuse o mare impresie asupra lui prin frumoasele melodii românești pe care le cântà cu vioara din când in când înaintea istrienilor, dintre care mulți abià atunci,din gura lui, aflau de existența unei Românii și a unui popor mare românesc. Dar tată! lui Glavina numai cu greu a cedat stăruințelor lui Burada,de a-i lăsà fiul spre a-l aduce in România. El se temeà că Românii nu sânt creștini și "n'au biserici". Spre a se convinge de realitate, a trebuit deci ca tatăl să-și însoțească fiul până în România, unde bătrânul a rămas, se înțelege, foarte satisfăcut de mulțimea bisericilor din capitala Moldovei!

Adus în Iași tânărul istroromân a fost dat să învețe carte la "Institutele Unite" de acolo, și mai târziu, când avea' sâ fie înscris la liceu, Liga Culturala i-a acordat o bursă. Ca oraș de studii a fost ales Blajul, deoarece lui Glavina, ca viitor dascăl român in Istria,''îi trebuià un certificat de la o școală din cuprinsul foastei monarhii austro-ungare. Fiind înscris deci la liceul din Blaj, bursa acordată de Ligâ i-o trimeteà acolo profesorul ieșan Aron Densusianu ca din partea sa, căci puțini știau de proveniența ei, și din motive ușor de înțeles lucrul erà ținut secret chiar față de Glavina însuși. Cănd ifn anul 1901 a sosit la Blaj vestea morții lui Aron Densusianu, directorul liceului din Blaj a chemat la sine pe Glavina și i-a comunicat, că "protectorul și binefăcătorul" său a încetat din viața. Crezăndu-se atunci lipsit de orice sprijin pentru viitor și neștiind că bursa ce aveà erà de la Ligă, fără a sta mult pe gânduri, Glavina a părăsit liceul și Blajul fârà urmă. In curând îl ailăm însă ca funcționar la Legațiunea austro-ungarâ din Belgrad. De aici, fn 1904, l-a adus în țară di Ionel Grădișteanu, pe atunci Ministru de Lucrări Publice, care puțin mai nainte vizitase satele românești din Istria, se interesase de soarta Românilor de acolo și aflase de urma lui.

Venit în București, Ministerul Instrucțiunii i-a dat găzduire la Seminarul Central, undo eu eram pedagog. Acolo ne-am cunoscut și ne-am împrietenit. Aducerea lui in București sta în legătură cu scopul urmărit de Ligă. ca prin mijlocirea autorităților românești să se inființeze o școală românească în Istria, lucru despre care Glavina îmi vorbeà cu multă însuflețire. Odată când îmi vorbeà despre planurile lui în legătură cu aceasta, i-am spus că din lipsa unei cărți scrise în dialect, pe înțelesul tuturor, cu greu va prinde rădăcini o școală românească In Istria. El a stat puțin pe gânduri, mi-a dat dreptate și m'a întrebat ce e de făcut. I-am răspuns să scrie el însuși o carte. Mi-a spus că nu se pricepe a face așâ cevà singur, și m'a rugat să-l ajut eu și să lucrăm împreună, căci se convinsese mai dinainte că posedam și eu carecare cunoștințe cu privire la dialect. Ne-am înțeles. Am discutat asupra felului cărții ce aveam să facem, și ne-am oprit la ideea facerii unui calendar, ca scrierea cea mai corespunzătoare cu interesele imediate ale poporulul în general. înainte de a ne pune pe lucru, am citit și studiat împreună colecția de scrisori, scrise în dialect, pe care Glavina le primise de la tatăl său. Bucățile alese și combinate de mine Glavina le traduceà în prezența mea și cu mine; apoi după o săptămână il puneam de mi traduceà din nou singur fiecare bucată in parte și astfel verificam amândoi traducerea veche. La început a mers mai greu, deoarece tovarășul mieu se lăsà uneori influențat de graiul dacoromân; de acest cusur s'a emancipat însă repede. Câteva daco-românisme, foarte puține la număr, ce se observă ici și coleà, au fost primite de amândoi in comun acord, fie că întrebuințarea lor erà indispensabilă, dialectul fiind lipsit de termenii corespunzători, fie că Glavina m'a asigurat de existența lor în graiul anumitor comune din Istria.

Calindaru lu Rumeri din Istrie, tipărit cu cheltuiala d-lui Ionel Grădișteanu, e prima și singura carte populară in dialectul istroromân. "Această carta — zice O. Densusianu in Vieața Novă no. 11 din Iulie 1905 — este atractivă pentru puținii Istroromâni care știu să cetească și pentru Românii de la noi, care ar vrea să vadă chipuri de limba unor frati răzlețiți..." Calendarul a fost răspândit de Glavina in toate comunele romanești din Istria, unde insă, cu excepția Susnieviței, nu prea a fost cetit. In 1909, bucovineanul Ion Grămadă In călătoria sa la Românii istrieni l-a găsit la un bătrân din Jeiăni și spune (Glasul Bucovinei apud Sextil Pușcariu, o. c, 49):

Ei nu auziseră incă rugăciuni citite in limba lor, nici povesți, nimica..., și de accea vă puteți inchipuì extraordinara lor bucuric, când le-am citit Calendarul. Se strânsese o mulțime de bârbați, mai ales bătrâni, iar eu, în mijlocul lor, citeam răspicat și cu glas tare rugăciunile și povestile din Calendar... Rar rând am avut o bucurie mai mare în viața mea ca atuncea!

De la Glavina, care după întoarcerea din România a devenit primar și învățător diriginte în comuna sa natală, a rămas și oarecare material inedit, care va fi publicat de dl Pușcariu in volumul III al Studiilor lstroromâne.

Glavina aveàa o înfățișare plăcută, erà prietienos, comunicativ și plin de temperament. In scurta-i viață el a fost un apostol; a luptat din răsputeri pentru ridicarea culturală a conaționalilor săi Istroromâni și și-a pus tot sufletul să strângă legăturile dintre ei și Românii de la Dunăre și Carpati. Moartea lui e o pierdere națională adânc simțită.

C. Diculescu.


Main Menu


The page compliments of Marisa Ciceran and Guido Villa

Created: Monday, July 18, 2011; Updated: Tuesday, July 19, 2011
Copyright © 1998 IstriaNet.org, USA