 oan Maiorescu, născut
Trifu, (n. 1811, Bucerdea Grânoasă, Alba, comitatul Alba de Jos -
d. 24 august/5 septembrie 1864, Craiova) a fost un profesor român de
istorie, director al Şcolii Centrale din Craiova, agent diplomatic al
guvernului Ţării Româneşti pe lângă dieta germană de la Frankfurt pe
Main, tatăl lui Titu Maiorescu. |
 |
filologo
nato a Bucerdea Grânoasă, Alba
1811 |
|
"Daca anul 1848
n-a prins Craiova si Oltenia nepregatite, aceasta se datoreste in mare
parte lui Ioan Maiorescu, deoarece prin patriotismul sau de care era
insufletit, el pregateste aici o stare de spirit gata sa se inalte pana
la interesele superioare ale tarii si ale neamului."
In marea Carte de Aur a invatamantului craiovean, a celui din Oltenia, a
invatamantului romanesc, Ion Maiorescu - profesor de istorie si de
stilul scrierii, directorul Scolii Centrale, cum s-a numit, in perioada
1837-1848, liceul "Nicolae Balcescu" din Craiova - ocupa un loc de
frunte.
-
 El face parte din categoria numeroasa a emigrantilor
transilvaneni despre care s-a spus ca "din nastere erau revolutionari",
aceasta fiind "o calitate sufleteasca mostenita de la mosi-stramosii
lor, aflati in vesnica suferinta si nedreptate".
- Face parte din familia profesorilor ardeleni despre
care unul din carturarii veacului trecut afirma ca "nu erau numai
invatatorii cunostintelor din programe, toti erau apostoli. Oriunde era
un dascal ardelean, catedra se transforma in tribuna. La cursurile de
istorie romaneasca vocea dascalului dobandea vibratiuni de trambita care
darama zidurile cetatilor. Darzi in credinta lor, neobositi in
apostolat... oriunde s-a aratat ardeleanul, s-a aprins o faclie
romaneasca. Si nici o faclie nu s-a stins".
- S-a nascut in anul 1811, la Bucerdea Grinoasa - o
localitate situata in apropiere de Blaj - in Transilvania. Aici, in
comuna natala, a facut cursurile scolii primare. A urmat, in continuare,
Gimnaziul romanesc in Blaj. Liceul l-a facut la Cluj iar studiile
universitare la Budapesta. A fost trimis, dupa aceea, la Viena pentru a
lua doctoratul in teologie.
- Inainte de a veni la Craiova, Ioan Maiorescu - Ioan
Trifu, cum era mentionat in ordinul sau de numire in invatamant - a
functionat, mai intai ca "supleant de invatator", timp de un an, la
scoala din Cernetii Mehedintului.
- Venirea lui Ioan Maiorescu in fruntea invatamantului
din Craiova va marca o epoca de reala inflorire pentru Scoala Centrala
unde o functionat, cu o intrerupere fortuita de un an, timp de un
deceniu.
- Are meritul de a fi militat pentru crearea bibliotecii
Scolii Centrale, precum si pentru editarea unei gazete locale - "Foaia
Olteniei sau a Micii Romanii". Lui ii datoram si construirea primului
local propriu pentru Scoala Centrala din Craiova. Imaginea acestei
cladiri o aflam in tabloul Hora Unirii la Craiova realizata de unul din
elevii lui Ioan Maiorescu, marele pictor Theodor Aman.
- Pornind de la constatarea ca profesorul are "neaparata
trebuinta" de "multe seri" ca "sa-si intareasca puterile mintii" si
"sa-si inmulteasca cunostintele prin citit", Ioan Maiorescu a organizat
la Craiova, cu profesorii Scolii, o "Junime", asa cum mai tarziu, pe cu
totul alte baze, avea s-o intemeieze la Iasi fiul sau Titu Maiorescu.
- Apreciat animator cultural, Ioan Maiorescu are marele
merit de a fi organizat la Craiova, impreuna cu unul din profesorii
scolii si sotiile acestora, inca din anul 1836, spectacole de teatru in
limba romana.
- Apreciat ca fiind omul "....cel mai luminat dintre
craioveni", serdarul Ioan Maiorescu a fost numit - in urma reorganizarii
invatamantului public, la sfarsitul lunii septembrie 1847 - revizor al
scolilor din Oltenia.
- Exista, in privinta contributiei lui Ioan Maiorescu la
pregatirea unui climat revolutionar in Oltenia, si alte numeroase si
convingatoare dovezi. Iata, pentru exemplificare, una din ele : la
Craiova, inca din primavara anului 1848, s-au pus bazele unei societati
secrete cu caracter revolutionar. Ctitorul ei - dupa afirmatia lui Voda
Bibescu - a fost Ion Maiorescu.
- "Ramas credincios revolutiei", pe care a servit-o, in
continuare, "cu toata convingerea mintii si caldurii inimii, Ioan
Maiorescu a fost numit, in iulie 1848, agent diplomatic al Guvernului
revolutionar pe langa dieta germana de la Frankfurt pe Main.
- Intre anii 1850-1857 a fost in slujba guvernului
Austriei, ca translator in Ministerul Justitiei.
- Revenind in tara de la Viena, in anul 1859, Ioan
Maiorescu a fost numit profesor de istorie critica si stilistica la
clasele superiore ale Colegiului din Bucuresti si, dupa aceea, director
al Eforiei Scoalelor (1859-1861). In 1864, scriitorul Al.I Odobescu il
numeste profesor de istoria romanilor la Facultatea de Litere din
Bucuresti.
- A murit, in varsta numai de 54 de ani, la 24 august (5
septembrie) 1864.
Extrase din lucrarea Ani de lumina - Istoria
Liceului "Nicolae Balcescu"
Autor: Nicolae Andrei
Editura Scrisul Romanesc, 1976
Bibliography:
- N. Bănescu, Vintilă Mihăilescu,
Ioan Maiorescu, Bucureşti 1912,
- Marin Stoica, Ioan Maiorescu,
Bucureşti 1967.
Sources:
- Statue -
http://www.travelpod.com/travel-photo/xerius/eurasiatrip2007/1184807700/img_6759.jpg/tpod.html
- Statue (closeup) - http://www.panoramio.com/photo/23150253
- Text (English) -
http://www.ohiou.edu/~Chastain/ip/maioresc.htm
- Text (Italian) - Ioan
Maiorescu,
Itenerario in Istria e vocabolario istriano-romeno, Traduzione
di Elena Pantazescu della second edizione pubblicata da Tito Maiorescu,
Bucarest, 1900Elena Pantazescu, Edizioni Parnaso (1996)
- Outline (Romanian) -
http://www.craiova.ro/craiova/servlet/portal?actionCommand=SimpleAction&actEvent=display&dir=ro&tmpl=maiorescu
and
http://www.primariacraiova.ro/pcv/servlet/portal?action=ContentAction&actEvent=showArticle&id=637
|
