Sextil Puşcariu
Relevant Non-Istrians


 

Studii Istroromâne

PREFAŢĂ.

Încep seria de Studii istroromâne cu publicarea Textelor, pe cari se întemeiază studiile următoare. Lucrarea întreagă se împarte în patru părţi, cari vor apărea pe rând, cuprinzând:

Partea II: Note şi Glosar. în Note se vor da explicaţiile necesare pentru traducerea părţilor mai grele din Texte şi se va atrage atenţiunea asupra influenţelor străine în construcţia sintactică istroromână, în Glosar vor ii cuprinse toate cuvintele din texte, cu traducere dacoromână si italiană: afară de aceea se vor da si alte cuvinte istroromâne, culese de mine şi de d-l Byhan.

Partea III: Gramatica dialectului istroromân. Gramatica va fi istorică şi va cuprinde următoarele capitole:

  1. Fonetica,
  2. Fonologia,
  3. Morfologia,
  4. Derivaţiunea,
  5. Lexicologia.

Sintaxa va fi tractată pe scurt la Morfologie.

Partea IV: Studii. Va cuprinde o Introducere etnografica, şi bibliografică, scrisă de d-l Bartoli, după care vor urma deducţiunile cari se pot face din studiul dialectului istroromân asupra trecutului şi naşterii lui şi se va cercetŕ procesul de desnaţionalizare a acestei insule româneşti, încunjurată de popoare străine.

[2] Textele cuprinse în Partea I sunt culese, la îndemnul meu, de d-l Alois Belulovici, Român din Istria. Întâmplarea a voit ca cel dintâiu Istroromân care a terminat studiile liceale să se înscrie la facultatea de litere a Universităţii din Viena, tocmai în anul când începeam şi eu să ţin cursuri de limba română la această Universitate. îndată după ce l-am cunoscut, am căutat să-i dau, prin lecţii particulare, elementele fonetice necesare pentru a puteŕ adunŕ un material dialectal, înainte chiar de a fi învăţat dialectul dacoromân. Astfel pregătit, s'a întors peste două luni acasă şi, după vacanţele Crăciunului 1904, s'a înapoiat cu un teanc întreg de manuscrise, la cari în curând se adăugă şi culegerea făcută de fratele său, d-l Iosif Belulovici, elev în clasa VII liceală în Fiume. Trebue deci să accentuez, că în Textele pe cari le dau nu poate fi vorba nici de cea mai mică influenţă dacoromână. Ele reprezentă dialectul curat al comunei Sudnieviţa şi au fost adunate dela tatăl fraţilor B., d-l Iosif Belulovici, servitor la o bancă în Fiume. Numai bucata 4, cea mai lungă, e scrisă după povestirea marinarului Glavina, Susnieviţan şi acesta.

Conţinutul acestor Texte e destul de variat. O parte din ele sunt basme, cari au asemănare desăvârşită cu basmele noastre. Majoritatea lor însă constă din snoave şi novelete populare, în cari lipseşte miraculosul. Acestea nu sunt numai opere de artă pură, ci au şi o tendinţă educativă: Istroromânii le povestesc cu predilecţie copiilor lor, căci în ele se preamăreşte isteţimea. Eroul lor e de obşte un flăcău, uneori o fată, care prin agerimea, minţii sale păcăleşte ca slugă pe stăpân, ca prizonier pe hoţii sau pe monştrii în mâna cărora căzuse, care nu se lasă prins nici odată cu vorba şi graţie deşteptăciunii sale ajungi la avere şi la fericire. Uneori, ca în bucata 5, eroul aceasta e înrudit de aproape cu Păcală al snoavelor noastre. Afară de aceea se găsesc la sfârşit: câteva bucăţi mai scurte, în cari se descriu superstiţii, explicându-se ce sunt monstri numiţi: Slrigę, Strigón, Vile, Ris, Mórine, Ucodlac (No. 32-37), urmează o glumă (No. 39), apoi descrierea obiceiurilor la nunţi (No. 39) şi la Crăciun (No: 40). La urmă de tot (No. 41) am dat şi statistica locuitorilor din Susnieviţa la 1 Ianuarie 1905. Lipsa de poezii populare se explică prin aceea, că Istroromânii nu mai au cântece româneşti, ci numai croate.

Pentru a înlesni Românilor cetirea acestor Texte şi pentru a dă străinilor posibilitatea de a face studii comparative între cele două dialecte, am întovărăşit cele cinci bucăţi dela început de o tradu-cere, pe cât s'a putut de verbală, dacoromână, iar bucata 6 de o traducere italienească. După cetirea-acestor pagini dela început, ori cine va ajunge să cunoască particularităţile dialectului istroromân, atâta ca să poată ceti restul cu ajutorul glosarului.

Transcrierea, textelor am căutat s'o apropiu cât s'a putut mai mult de cea românească, pentruca cetirea lor să lie cât mai lesnicioasă. Semne nouă am introdus numai când aveam de a face cu sunete străine limbii noastre literare. Acestea sunt:

Cu acest alfabet, care mi s'a părut mai simplu, am transcris toate Textele următoare, întocmai precum ele au fost pronunţate de d-l A. Belulovici. Pentru a înlesni căutarea cuvintelor în glpsar, am împărţit bucăţile în părţi mai mici, pe cari le-am numerotat.

Viena, în Noeinvrie 1905.

Source:

  • Studii istroromâne, Vol II: Introducere, gramatică, caracterizarea dialectului istroromân, în colaborare cu M. Bartoli, A. Belulovici şi A. Byhan, Editura Cultura Naţională, Bucureşti, România (1926).

Main Menu


Created: Saturday, January 16, 2016; Last Updated: Saturday, January 16, 2016
Copyright © 1998 IstriaNet.org, USA